1. Prezentarea generală a politicii de tineret din România

1.3 Strategia Națională pentru Tineret

1. Existența unei strategii naționale pentru tineret
2. Domeniul de aplicare și conținutul
3. Autoritatea responsabilă pentru implementarea Strategiei pentru tineret
4. Revizuiri / actualizări

Existența unei strategii naționale pentru tineret

Strategia Națională în domeniul politicii de tineret 2015-2020 a fost adoptată de guvernul prin Decizia Guvernului în 2015. Strategia Tineretului acoperă intervalul 2015-2020.

Domeniu de aplicare și conținut

Rezumat

Strategia vizează sprijinirea tinerilor pentru a participa la viața economică, socială, culturală și politică, asigurând șanse egale pentru educație, angajare și condiții decente de viață pentru toți tinerii, inclusiv pentru grupurile vulnerabile de tineri.

Strategia integrează mai multe domenii de politică în 5 piloni principali / domenii principale de intervenție:

1. cultura și educația non-formală;
2. sănătate, sport și agrement;
3. participarea și voluntariatul;
4. ocuparea forței de muncă și spiritul antreprenorial;
5. incluziunea socială a tinerilor.

În textul Strategiei, situația tineretului românesc în 2014 și anii înaintea aprobării strategiei este destul de detaliată. Consultarea tinerilor a avut loc sub formă de dezbateri înainte de adaptarea strategiei.

Deși Ministerul Tineretului și Sportului trebuie să monitorizeze și să evalueze implementarea strategiei, până în octombrie 2017 nu a fost elaborat un plan de monitorizare. Strategia pentru tineret este strâns legată de strategiile naționale privind ocuparea forței de muncă, incluziunea socială, sănătatea, administrația și educația. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste strategii nu se referă în mod direct la o politică generală de dezvoltare națională.

Obiectivele cheie

În cadrul fiecăruia dintre cele 5 domenii cheie de intervenție ale strategiei, se stabilesc obiective specifice și linii de acțiune. Cu toate acestea, până în decembrie 2016, nu a fost adoptat un plan de acțiune care să permită implementarea sistematică a strategiei, monitorizarea și evaluarea strategiei.

I.Cultură și educație non-formală

Direcţii de acţiune și obiective specifice

1. Asigurarea accesului tuturor tinerilor la un sistem de formare şi educaţie de calitate, formală cât şi non-formală
2. Încurajarea performaţei şcolare şi extraşcolare a elevilor din medii defavorizate;
3. Extinderea consilierii şcolare şi vocaţionale atât prin diversificarea reţelelor de consiliere (nu doar în şcoli, ci şi în centrele de tineret) cât şi prin cuprinderea obligatorie a elevilor începând cu clasele a VII-a şi a VIIII-a;
4. Atenuarea efectelor părăsirii timpurii a şcolii prin dezvoltarea muncii de tineret şi oportunităţi de învăţare nonformală;
5. Creşterea şi diversificarea ofertei de educaţie non-formală, adaptată nevoilor tinerilor:
   1. voluntariat, activităţi iniţiate de ong-uri,
   2. acţiuni de instruire şi educaţie extra-curriculară realizate în şcoli,

• oferte de educaţie non-formală ale Centrelor de tineret şi Cluburilor Sportive Şcolare,

1. angajarea tinerilor la pregătirea şi implementarea de proiecte inovative,
2. oferte de învăţare on-line, conferinţe şi seminarii pe teme solicitate de tineri,
3. oportunităţi de învăţare a limbilor străine şi formare de competenţe transversale (digitale, de comunicare etc.)
4. Încurajarea participării tinerilor la procesul de educaţie continuă;
5. Orientarea educaţiei non-formale cu preponderenţă către domenii care asigură buna integrare socială a tinerilor şi manifestarea lor mai activă şi mai responsabilă: educaţie pentru cetăţenie şi cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin ca tineri şi ca viitori adulţi, educaţie pentru un stil de viaţă sănătos, educaţie parentală;
6. Extinderea serviciilor de educaţie non-formală la nivel naţional şi asigurarea calităţii acestora, în conformitate cu bunele practici şi experienţele internaţionale existente;
7. Sensibilizarea, mobilizarea şi orientarea organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale, a comunităţilor locale în vederea stabilirii de parteneriate şi a unei cooperări viabile pentru dezvoltarea sistemului de instituţii de educaţie non-formală şi a serviciilor complexe/integrate axate pe necesităţile tinerilor;
8. Asigurarea de contribuţii de la bugetul de stat şi bugetele locale şi prin atragerea de fonduri comunitare pentru dezvoltarea unei infrastructuri adecvate ofertei de educaţie non-formală specifică tinerilor: centre multifuncţionale de învăţare şi loisir, cluburi locale, campusuri de vacanţă cu facilităţi de instruire, aparatură specifică pentru activităţi de instruire.
9. Recunoaşterea competenţelor şi aptitudinilor obţinute de tineri prin intermediul educaţiei non-formale şi informale şi creşterea posibilităţilor de valorificare a acestor competenţe pe piaţa muncii
10. Dezvoltarea graduală, în perioada 2014-2020 a unui sistem de validare şi recunoaştere a competenţelor obţinute prin intermediul educaţiei nonformale şi informale;
11. Stimularea participării tinerilor la activităţi de dobândire a unei experienţe iniţiale de muncă;
12. Legalizarea şi stimularea organizării de stagii practice, internship-uri la agenţii economici în vederea angajării ulterioare a tinerilor practicanţi;
13. Facilitarea accesului tinerilor la consum şi creaţie culturală de calitate
14. Stimularea interesului tinerilor pentru valorificarea tradiţiilor culturale locale (româneşti sau ale minorităţilor), inclusiv prin formarea în meserii tradiţionale (artistice, artizanale);
15. Sprijinirea şi stimularea creativităţii şi performanţei tinerilor în diverse domenii ale industriilor creative (publicitate, arte vizuale, artele spectacolului, cercetare-dezvoltare, software etc.);
16. Promovarea, susţinerea şi recompensarea performaţei tinerelor talente artistice şi din domeniul inovaţiei tehnico-ştiinţifice;
17. Încurajarea educaţiei interculturale, inclusiv prin participare la stagii de formare şi învăţare în alte ţări, prin intermediul schimburilor de tineri;
18. Promovarea protecţiei copiilor şi tinerilor, în particular cu privire la competenţele în domeniul noilor mijloace de comunicare în masă şi protejării în faţa anumitor pericole ce apar ca urmare a folosirii acestora, recunoscând totodată beneficiile şi oportunităţile pe care acestea le pot oferi.
19. Măsuri speciale pentru facilitarea accesului la cultură de calitate a tinerilor din mediul rural: caravane de spectacole şi filme, proiecte de dezvoltare culturală locală ale organizaţiilor non-guvernamentale

II.Sănătate, Sport şi Recreere

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

1. Susţinerea sănătăţii şi bunăstării tinerilor, cu accent pe promovarea sănătăţii mintale şi sexuale:
2. Încurajarea realizării educaţiei pentru sănătate de la egal la egal prin încurajarea voluntariatului tinerilor în acele proiecte care vizează promovarea deprinderilor de viaţă sănătoasă.
3. Facilitarea accesului la servicii de sănătate existente, făcându-le mult mai prietenoase tinerilor;
4. Urmărirea obiectivului de a asigura ca un număr tot mai mare de tineri să practice 30-60 de minute zilnic activitate fizică cu efort moderat (inclusiv activităţi sportive);
5. Atragerea tinerilor cu dizabilităţi la practicarea sportului, oferind condiţiile adecvate de acces
6. Prevenirea accidentelor, tulburărilor de alimentaţie, dependenţei şi abuzului de substanţe:

1. Combaterea excesului de greutate, obezitate, în rândul tinerilor prin programe speciale de activităţi fizice şi competiţii pe grupe şi categorii şi a riscului bolilor cronice derivate
2. Promovarea educaţiei rutiere şi a conducerii auto preventive în rândul tinerilor;
3. Măsuri preventive în vederea reducerii fumatului, consumului de alcool;
4. Prevenirea consumului de droguri în rândul tinerilor prin acţiuni aliniate la Strategia Naţională Antidrog 2013 – 2020 prin:
   1. Educarea, informarea, conştientizarea în rândul adolescenţilor a neînceperii sau întârzierii debutului consumului de droguri şi respectiv evitarea transformării consumului experimental sau ocazional în consum de droguri;
   2. Minimizarea riscurilor în familia adolescenţilor;

• Reducerea influenţei factorilor de risc din mediul de viaţă al adolescenţilor;

3. Realizarea educaţiei prin sport şi activitate fizică pentru formarea unui stil de viaţă sănătoas şi dezvoltarea ca cetăţeni activi şi responsabili:
4. Creşterea numărului practicanţilor de sport, cu precădere în rândul copiilor şi tinerilor
5. Asigurarea accesului elevilor şi copiilor din cluburile sportive publice sau private (în baza unui contract de utilizare) până la minim ora 21.00 în bazele sportive existente;
6. Menţinerea educaţiei fizice ca disciplină obligatorie: cel puţin 4 ore/săptămână la ciclul gimnazial, 3 ore/săptămână la cel liceal, 2 ore/săptămână la cel universitar şi încurajarea practicării unei ramuri de sport de către fiecare elev sau student;
7. Încurajarea stilurilor de viaţă sănătoase în rândul tinerilor, prin educaţie fizică, educaţie în domeniul nutriţiei, exerciţii fizice şi colaborare între şcoli, lucrători de tineret, specialişti în domeniul sănătăţii şi organizaţii sportive;
8. Evidenţierea rolului sportului ca activitate în sprijinul muncii în echipă, învăţării interculturale, corectitudinii şi responsabilităţii;
9. Promovarea modelului sportivilor români de performanţă în rândul tinerilor;
10. Folosirea mai intensă a oportunităţilor create prin programele europene pentru tineri pentru încurajarea practicării sporturilor, schimbului de experienţă şi formării în domeniul educaţiei prin sport;
11. Folosirea oportunităţilor create de programul „Europa pentru cetăţeni” în sprijinul sportului practicat de tineri la nivel de începător.
12. Încurajarea asocierii de către tineri a recreerii cu practicarea sportului şi mişcării:
13. Acordarea de îndrumare şi sprijin administraţiilor locale pentru a terenurilor de sport, bazinelor de înot;
14. Acordarea de facilităţi tinerilor în utilizarea în timpul liber a bazelor sportive existente;
15. Promovarea ideii de practicare a sportului şi mişcării în timpul liber.
16. Îmbunătăţirea oportunităţilor de petrecere a timpului liber de către tineri atât în modalităţi organizate, cât şi în modalităţi informale:

1. Extinderea reţelei de centre, cluburi, oportunităţi de petrecere a timpului liber în administrare publică, privată, sau parteneriat public privat, implicand costuri reduse, dar cu eficacitate maximă în atragerea tinerilor la practicarea diferitelor a ctivităţi de timp liber
2. Utilizarea mai intensă a infrastructuii sistemului de învăţământ (săli de clasă, terenuri sportive din incinta şcolilor) în perioada extracurriculară, pentru a putea fi utilizate de tineri sau organizaţii ale tinerilor la practicarea de activităţi de timp liber;
3. Implicarea organizaţiilor non-guvernamentale de tineret şi a tinerilor în dezvoltarea facilităţilor de timp liber şi în gestionarea lor, inclusiv pe bază de voluntariat;
4. Dezvoltarea şi diversificarea reţelei de tabere şi campusuri de vacanţă;
5. Formarea profesională, perfecţionarea şi valorificarea competenţelor animatorilor de timp liber şi a lucrătorilor de tineret în atragerea tinerilor către activităţi de timp liber specifice cu efect benefic asupra dezvoltării lor personale.

III.Participare şi Voluntariat

Obiective specifice

Creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa comunităţii, sub toate aspectele ei, sociale, educaţionale, culturale, economice, de sănătate.

Direcţii de acţiune:

1. Crearea de oportunităţi de participare a tinerilor la viaţa comunităţii;
2. Susţinerea de seminarii, conferinţe şi evenimente similare pentru promovarea participării în rândul tinerilor;
3. Promovarea de modele de succes ale participării cu scopul încurajării tinerilor să se implice în viaţa comunităţii;
4. Competiţii de proiecte pentru a premia cele mai bune iniţiative de participare şi decizii care implică tinerii la nivel local;
5. Crearea de grupuri de cercetare şi de consultare formate din tineri la nivelul comunităţii locale;
6. Creşterea gradului de motivare a tinerilor pentru a participa la viaţa comunităţii prin implicarea în proiecte;
7. Crearea de posibilităţi de finanţare pentru a stabili sau a îmbunătăţi facilități durabile locale de tineret;
8. Introducerea cu caracter de continuitate a educaţiei civice în sistemul formal de educaţie
9. Creşterea gradului de participare a tinerilor la viaţa politică.

Direcţii de acţiune:

1. Introducerea educaţiei politice în sistemul formal de educaţie;
2. Implicarea activă a organizaţiilor non-guvernamentale de şi pentru tineret în procesul de introducere în curricula formală a educaţiei civice şi politice;
3. Promovarea participării la vot a tinerilor, prin mass-media şi prin puncte de informare;
4. Simplificarea procedurilor de înregistrare la vot, posibilitatea de a vot la distanţă sau de a vot online;
5. Amplasarea de secţii de votare unde se regăsesc tinerii;
6. Crearea şi dezvoltarea unei baze de date user-friendly care să conţină cercetări şi dovezi bazate pe informaţii cu privire la reducerea vârstei de vot la 16 pentru a stimula dezbaterile naționale pe această temă;
7. Înființarea unei comisii pentru vârstă de vot, cu scopul de a stimula o dezbatere cu privire la reducerea vârstei de vot la 16 ani și cu privire la participarea activă a tinerilor la viaţa politică;
8. Creşterea gradului de participare a organizaţiilor non-guvernamentale de şi pentru tineret la Dialogul structurat.

Direcţii de acţiune:

1. Luarea de decizii transparente în domeniile în care tinerii sunt vizaţi în mod direct;
2. Promovarea co-managementului cu organizaţiile de tineret în implementarea programelor şi activităţilor pentru tineret;
3. Iniţierea şi instituirea unei practici a dialogului cu tinerii, în care toți actorii pot contribui cu idei la inițierea, decizia, implementarea şi monitorizarea politicilor și programelor de și pentru tineret la toate niveluri;
4. Promovarea dialogului structurat  între decidenţii la nivel politic şi societatea civilă, în vederea asigurării efective a participării tinerilor la luarea deciziilor care îi afectează;
5. Crearea unui mediu favorabil voluntariatului în România.

Direcţii de acţiune:

1. Definirea clară a voluntariatului prin identificarea acelor caracteristici esenţiale care îl definesc şi care permit delimitarea clară a activităţilor derulate, urmată de promovarea acestei definiţii pentru acceptarea şi utilizarea ei pe scară cât mai largă de către toate entităţile interesate.
2. Clarificarea cadrului legislativ care reglementează mişcarea de voluntariat în România,  în concordanţă cu directivele europene, prin îmbunătăţirea legii-cadru – Legea Voluntariatului nr. 195/2001.
3. Eliminarea contradicţiilor şi armonizarea legii-cadru cu celelalte documente legislative existente (Legea Tinerilor nr. 350/2006, Legea nr. 351/2006 – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Tineretului din România, Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, Legea nr. 333/2006 – privind înfiinţarea centrelor de informare şi consiliere pentru tineret).
4. Creşterea capacităţii organizaţiilor non-guvernamentale prin mecanisme de suport financiar şi tehnic în vederea accesării de finanţări din fonduri publice naţionale, europene şi internaţionale.
5. Crearea unei axe prioritare dedicate tineretului, cu priorităţi în domeniul voluntariatului şi participării în cadrul Fondului Social European, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane pentru planificarea financiară 2014-2020.
6. Plasarea prin legislaţie a voluntariatului ca domeniu de competenţă la nivelul insituţiilor publice centrale pentru a facilita dialogul între sectorul non-guvernamental şi factorii de decizie.
7. Implicarea directă a sectorului de voluntariat în elaborarea politicilor publice care îl vizează, în domenii în care se desfăşoară activităţi de voluntariat.
8. Dezvoltarea infrastructurii pentru voluntariat prin consolidarea capacităţii tehnice, operaţionale şi financiare a organizaţiilor resursă.
9. Susţinerea programelor de asistenţă tehnică din partea organizaţiilor resursă către alte organizaţii non-guvernamentale.

Recunoaşterea activităţii de voluntariat.

Direcţii de acţiune:

1. Crearea şi implementarea unui sistem de recunoaştere a competenţelor dobândite prin voluntariat, pe baza Cadrului Naţional al Calificărilor şi Cadrului European al Calificărilor pentru învăţarea de-a lungul vieţii.
2. Acceptarea certificatului de competenţe dobândite prin voluntariat ca experienţă în muncă şi recunoaşterea acestuia de către angajatorii publici şi privaţi activi pe piaţa muncii din România.
3. Recunoaşterea valorii de învăţare a voluntariatului şi participării prin identificarea de mecanisme de colaborare între sistemul de educaţie non-formală şi cel de educaţie formală.
4. Stimularea învăţării pe tot parcursul vieţii prin susţinerea implicării în activităţi de voluntariat.
5. Recunoaşterea voluntariatului ca metodă de stimulare a cooperării internaţionale şi ajutorului umanitar prin facilitarea mobilităţii voluntarilor în spaţiul european şi internaţional.
6. Adoptarea şi implementarea Manualului pentru măsurarea muncii de voluntariat creat de Organizaţia Internaţională a Muncii în vederea colectării de date statistice valide şi măsurabile cu privire la dimensiunea şi dinamica activităţii de voluntariat din România.
7. Recunoaşterea grupurilor informale ca promotori ai voluntariatului.
8. Crearea şi adoptarea unui document legal care în vederea recunoaşterii drepturilor şi responsabilităţilor voluntarilor.
9. Creşterea gradului de sensibilizare a opiniei publice cu privire la importanţa implicării în activităţi de voluntariat.

Direcţii de acţiune:

1. Promovarea voluntariatului ca valoare esenţială a societăţii şi ca valoare adăugată pentru individ şi societate.
2. Acceptarea voluntariatului ca promotor al solidarităţii între generaţii.
3. Crearea de mecanisme de promovare a activităţilor şi proiectelor derulate de organizaţiile non-guvernamentale în rândul comunităţii.
4. Utilizarea intensivă a mass-mediei pentru a comunica şi a promova voluntariatul şi participarea civică.

Realizarea de studii şi cercetări cu privire la domeniile de implicare voluntară şi cu privire la situaţia mediului de voluntariat în România.

IV. Ocupare şi Antreprenoriat

Ocupare

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

1. Creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă tinere, cu focalizare pe grupele de vârstă 15-24 ani şi 25-29 ani, iar în cadrul acestora cu atenţie specială pentru femei, lucrători necalificaţi, tineri cu dizabilităţi, tineri cu responsabilităţi familiale, tineri aparţinând minorităţii rromă, tineri care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, tineri care au ispăşit pedepse privative de libertate.

Direcţii de acţiune:

1. Elaborarea şi implementarea unor scheme de stimulente financiare pentru angajare şi instruire, acordate întreprinderilor care angajeză şi pregătesc în meserii cerute pe piaţa muncii tineri fără calificare sau cu nivel scăzut de calificare.
2. Punerea în aplicare fără întârziere a unui plan național pentru ocuparea tinerilor.
3. Stimularea și extinderea măsurilor de încurajare a angajării tinerilor pe piaţa muncii, în special a celor proveniţi din sistemul de protecţie a copilului, a tinerilor care au ispăşit pedepse privative de libertate şi a tinerilor cu dizabilităţi.
4. Program de încurajare a tinerilor rromi pentru intrarea pe piaţa muncii, care prevede un stagiu plătit de stat, cursuri de specializare şi pregătire şi, la final, consiliere pentru plasamentul pe piaţa de muncă.
5. Promovarea unei legislaţii în favoarea tinerilor prin care să fie asigurată tranziţia coerentă de la sistemul educaţional către piaţa forţei de muncă.

Direcţii de acţiune:

• Munca de tineret şi învăţarea nonformală vor fi recunoscute şi sprijinite în continuare ca surse semnificative de sprijin în vederea dobândirii de abilităţi şi competenţe de natură a uşura accesul tinerilor pe piaţa muncii, contribuind astfel la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020.
• Promovarea unui acces uşor la informaţie, prietenoasă şi de calitate, privind piaţa muncii pentru toţi tinerii, în special pentru cei cu mai puţine oportunităţi.
• Formarea şi orientarea concentrate pe carieră trebuie integrate la toate nivelele traiectoriilor de educaţie formală şi de învăţare nonformală pentru a conştientiza tinerii cu privire la cerinţele pieţei muncii, a le crea şanse mai bune pe această piaţă şi a-i pregăti pentru viaţa de muncă.
• Actorii importanţi precum lucrătorii de tineret, consilierii de carieră şi trainerii instruiţi vor fi recunoscuţi şi susţinuţi ca o sursă semnificativă de sprijin relevant.
• Susţinerea, inclusiv financiară, a organizaţiilor de tineret, ca furnizori majori de educaţie nonformală şi învăţare informală, precum şi de largi oportunităţi de mobilitate în afara contextului educaţiei formale. Sprijinul financiar pe termen lung este esenţial pentru ele în vederea echipării tinerilor cu abilităţile şi competenţele necesare pentru a deveni cetăţeni activi şi a uşurării accesului lor pe piaţa muncii, ceea ce constituie un pas important în realizarea obiectivelor majore ale strategiei Europa 2020 şi construirea unei Europe competitive, bazate pe cunoaştere şi sustenabile.
• Asigurarea de training personalizat specialiştilor în munca de tineret, profesorilor şi consilierilor de carieră pentru furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi consilierea în domeniul carierei.
• Organizarea de seminarii privind sprijinul în dezvoltarea carierei prin întărirea cooperării dintre organizaţiile de tineret şi serviciile naţionale de ocupare a forţei de muncă.
• Crearea unei instituţii consultative, focalizate în principal pe furnizarea de consiliere în carieră în cadrul structurilor educaţionale şi care intră în dialog cu factorii implicaţi relevanţi pentru a asigura ca tinerilor să le fie furnizată consiliere de carieră relevantă şi suficientă.

3. Promovarea şi susţinerea echilibrului între viaţa profesională şi cea personală a tinerilor.

Direcţii de acţiune:

1. Promovarea şi susţinerea de programe şi măsuri care să asigure un echilibru între muncă şi nevoile personale ale tinerilor, de natură a le permite să-şi folosească pe deplin potenţialul atât pe piaţa muncii, cât şi în viaţa privată. Pentru a combina munca cu educaţia continuă, formarea profesională, viaţa de familie şi voluntariatul, tinerii au nevoie de o flexibilitate voluntară îmbunătăţită, precum şi de securitate, împreună cu accesul asigurat la resurse necesare.
2. Îmbunătăţirea măsurilor de securitate socială pentru a încuraja angajatorii şi angajaţii să folosească variate forme de muncă, în special munca la distanţă, munca cu program parţial, împărţirea locului de muncă şi munca la domiciliu.
3. Asigurarea mai multor tipuri de facilităţi pentru îngrijirea copiilor, mai flexibile şi mai accesibile, la locul de muncă, acasă şi la şcoală, asigurate de personal calificat.
4. Lansarea de campanii de informare care să încurajeze tinerele familii să împartă în mod egal sarcinile din viaţa privată şi profesională, folosind aranjamente flexibile de muncă.
5. Dezvoltarea de politici care să asigure un nivel ridicat de creştere şi de ocupare durabilă a forţei de muncă, bazate pe cunoaştere.

Direcţii de acţiune:

1. Facilităţi fiscale pentru crearea de locuri de muncă: scutirea (suportarea, de la Bugetul de stat), pentru o perioadă de 1 an, a contribuţiilor sociale datorate de angajatori în cazul angajării cu contract de muncă pentru o durată cel puţin egală cu 2 ani, a tinerilor cu vârsta sub 25 de ani.
2. Măsurile active pe piața forței de muncă vor trebui să ia în considerare disparitățile regionale și teritoriale specifice.
3. Serviciile de educație, formare profesională și angajare vor trebui să fie aliniate la nevoile în schimbare ale pieței forței de muncă, în special de calificare, necesare în acele sectoare care au potențial de creștere. Participarea angajatorilor în dezvoltarea forței de muncă și la învățarea pe tot parcursul vieţii va trebui să fie încurajată și facilitată.
4. O atenţie specială va fi acordată calităţii şi valorii adăugate a burselor de training oferite tinerilor, inclusiv prin participarea la iniţiativa europeană privind un Cadru European al Calităţii pentru Bursele de Training.
5. Creşterea şi îmbunătăţirea investiţiilor în asigurarea de competenţe adecvate acelor locuri de muncă cerute pe piaţa muncii, împreună cu mai buna adaptare pe termen scurt şi mai buna anticipare pe termen lung a competenţelor cerute pe piaţa muncii.
6. Luarea în considerare a situaţiei specifice a tinerilor la proiectarea strategiilor de flexisecuritate.
7. Stimularea mobilităţii tinerilor pe piaţa internă a muncii.

Direcţii de acţiune:

1. Subvenţii pentru chirie în cazul celor care se mută în alt judeţ pentru primul loc de muncă.
2. Încurajarea întreprinderilor să contracteze şi să includă în pachetul salarial pentru tineri angajaţi locuinţe de serviciu. Complementar, astfel de locuinţe să fie contractate/construite de stat şi puse la dispoziţia angajatorilor în anumite condiţii.
3. Facilitarea accesului şi a mobilităţii pe piaţa internă a forţei de muncă atât a tinerilor români care au studiat în străinătate, cât şi a tinerilor străini care au studiat în România sau în alte state membre ale UE.
4. Sprijinirea mobilităţii tinerilor din România pe piaţa europeană a forţei de muncă, inclusiv prin programe de combinare a muncii cu pregătirea şi prin programe de integrare, în cadrul fazei post-pilot a programului “Primul tău job EURES”.

Direcţii de acţiune:

1. Întărirea capacităţii serviciilor publice de ocupare şi a altor organizaţii care activează pe piaţa muncii pentru a deveni servicii de ocupare în cadrul acestui program, precum şi pentru a se asocia la alte reţele europene menite a facilita integrarea pieţelor muncii la nivel european.
2. Încurajarea şi sprijinirea parteneriatelor tranfrontaliere dintre angajatori şi furnizori de formare profesională, în vederea amplificării oportunităţilor de acces ale tinerilor din România la educaţie şi formare profesională în cadrul programului “Erasmus +”, inţiat de Comisia Europeană.
3. Promovarea de oportunităţi profesionale şi vocaţionale transfrontaliere pentru tineri.
4. Asigurarea unor şanse mai bune de acces şi de menţinere pe piaţa muncii a tinerilor, prin însuşirea şi dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor care le asigură locul de muncă în viitor.

Direcţii de acţiune:

1. Sprijinirea furnizorilor de educaţie şi formare profesională în mai buna adecvare a abilităţilor şi competenţelor cursanţilor/absolvenţilor la cerinţele unor sectoare cu potenţial ridicat de creare de locuri de muncă, precum TIC, îngrijirea sănătăţii şi economia verde, inclusiv participarea acestora la coaliţiile şi planurile de acţiune iniţiate în acest sens de Comisia Europeană.
2. Tinerii ocupaţi trebuie să aibă dreptul la tratament egal şi corect, mai ales în ce priveşte munca şi salariul decent, locuri de muncă neprecare, oportunităţile de pregătire şi promovare, şi să nu fie supuşi discriminării pe baza vârstei.
3. Pentru menţinerea pe piaţa muncii, tinerilor trebuie să li se asigure consiliere şi orientare în carieră de calitate, formare la locul de muncă, internship şi ucenicie de bună calitate plătite, care să răspundă abilităţilor şi intereselor acestora.
4. Salvgardarea drepturilor tinerilor care intră pe piaţa muncii, precum şi pe întreaga durată a vieţii lor active, prin măsuri politice adecvate şi mecanisme de control întărite.
5. Îmbunătăţirea flexibilităţii cât şi a securităţii pentru a permite tinerilor să combine munca cu continuarea educaţiei, cu participarea la cursuri de formare, cu participarea la activităţi de voluntariat şi cu viaţa privată.
6. Abordarea multi-dimensională a sprijinului pentru (re)integrarea tinerilor care nu sunt incluşi în educație sau training şi nici pe piaţa muncii (NEET), prin oportunități de educație, formare profesională și ocupare a forței de muncă.
7. Utilizarea optimă a generaţiilor existente şi a celor noi de programe şi fonduri UE, ca instrumente importante de promovare a moblităţii pentru învăţare şi a altor forme de învăţare, precum şi pentru creşterea oportunităţilor tinerilor de acces pe piaţa muncii.

Direcţii de acţiune:

1. Asigurarea ca fondurile Uniunii Europene să fie accesibile tinerilor şi organizaţiilor de tineret şi crearea de structuri de sprijin care să ajute organizaţiile de tineret să solicite astfel de finanţări.
2. Asigurarea ca toţi tinerii şi perspectivele lor să fie avute în vedere la elaborarea viitoarei generaţii de programe pentru tineret.
3. Implementarea Garanţiei pentru Tineret: asigurarea unei oferte de calitate tuturor tinerilor, pentru ocupare, continuarea educaţiei, ucenicie sau program de pregătire profesională în termen de 4 luni de la părăsirea şcolii sau înregistrarea ca şomer. Elaborarea urgentă şi trimiterea la Comisia Europeană a unui plan de implementare a Garanţiei pentru Tineret în regiunile cu rata şomajului în rândul tinerilor peste 25%, apoi a unui plan de implementare pentru celelalte regiuni. Includerea în acest plan a măsurilor de reformă în domeniul uceniciei.
4. Accelerarea pregătirii, în colaborare cu Comisia Europeană, a Acordului de Parteneriat şi a programelor operaţionale pentru Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii , cu focalizare accentuată pe ocuparea tinerilor, investiţiile în capitalul uman şi adaptarea sistemelor de educaţie şi formare profesională la cerinţele pieţei muncii.
5. Pregătirea urgentă a unui portofoliu de proiecte finanţabile în cadrul Iniţiativei pentru Ocuparea Tinerilor şi continuarea elaborării unor astfel de proiecte pentru a accesa aceste foduri imediat după aprobarea bugetării şi în primii doi ani după aceasta, având în vedere propunerea Comisiei Europene ca întregul buget aferent Iniţiativei să fie alocat în primii doi ani.
6. Solicitarea urgentă către Comisia Europeană a constituirii unei Echipe de Acţiune pentru Ocuparea Tinerilor, care să acorde asistenţă în implementarea Garanţiei de Tineret şi accesarea resurselor alocate prin Fondul Social European şi prin Iniţiativa pentru Ocuparea Tinerilor.
7. Constituirea unor parteneriate puternice între autorităţile publice responsabile în domeniile educaţiei şi ocupării, partenerii sociali, camerele de comerţ şi de meserii, furnizorii de formare profesională, organizaţiile de tineret şi de studenţi, serviciile de ocupare şi agenţiile care gestionează foduri europene, în vederea accesării şi folosirii fondurilor europene pentru implementarea Garanţiei de Tineret.

V. Antreprenoriat

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

1. Creşterea gradului de auto-ocupare a tinerilor în domeniul afacerilor.

Direcţii de acţiune:

1. Aplicarea unor măsuri legislative şi dezvoltarea unor programe adaptate nevoilor tinerilor.
2. Stimularea iniţierii de noi afaceri prin promovarea antreprenoriatului in şcoli şi universităţi.
3. Oferirea unei palete de servicii mai variante pentru dezvoltarea carierei tinerilor, care să vină totodată şi în sprijinirea dezvoltării economice la nivel naţional şi european
4. Facilitarea şi sprijinirea dezvoltării talentului şi aptitudinilor antreprenoriale ale tinerilor.
5. Stimularea şi sprijinirea demarării şi dezvoltării firmelor nou-înfiinţate (start-up-uri) prin facilitarea accesului acestora la finanţare
6. Crearea de programe de formare în afaceri pentru şomerii tineri, care includ etape clar definite: profilare, planificare, punere în funcțiune, consolidare și creștere, în fiecare etapă oferind un meniu variabil de servicii (consiliere, formare și calificare, consiliere și accesul la microcredite), în parteneriat cu tinerii și alte organizații, consilieri în afaceri și instituțiile financiare.
7. Lansarea programelor active pe piața muncii care oferă sprijin financiar pentru șomerii tineri în vederea demarării unei afaceri.
8. Conectarea serviciilor publice de ocupare, cu servicii de asistenţă şi micro-furnizori de finanţare pentru a ajuta şomerii tineri să îşi dezvolte o carieră în antreprenoriat.
9. Introducere până la sfârşitul anului 2015, a competenței cheie “spiritul antreprenorial” în curricula de studiu în învățământul primar, gimnazial, profesional, superior și în educația adulților.
10. Promovarea antreprenoriatului, la toate nivelele educaţiei şi formării tinerilor.

Direcţii de acţiune:

1. Asigurarea dobândirii de competenţe transversale precum competenţele digitale, învăţarea de a învăţa, simţul iniţiativei şi antreprenoriatului, cunoaşterea şi înţelegerea aspectelor culturale prin programe special create.
2. Asigurarea funcţionalităţii triunghiului educaţie-cercetare-inovare prin susţinerea parteneriatului dintre lumea întreprinderilor şi diferitele sectoare şi nivele ale educaţiei, formării şi cercetării pentru asigurarea adecvării competenţelor şi aptitudinilor formate în şcoală la nevoile pieţei muncii, dar şi pentru creşterea accentului pe inovare şi antreprenoriat în toate formele de învăţare.
3. Oferirea posibilităţii tinerilor de a avea cel puțin o experienţă practică de antreprenoriat înainte de vârsta de 26 ani, sau chiar înainte de a pleca din învăţământul obligatoriu, cum ar fi rularea unei mini-companii, responsabilitatea unui proiect antreprenorial pentru o companie sau un proiect social.
4. Pregătire antreprenorială pentru tineri prin intermediul resurselor fondurilor structurale (Fondul Social European, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală).
5. Promovarea de module de învățare antreprenorială pentru tinerii care participă la schemele de garantare Națională de Tineret.
6. Facilitarea adaptării tinerilor întreprinzători la procesele de integrare europeană şi globalizare.

Direcţii de acţiune:

1. Dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor, în vederea adaptării rapide la rigorile determinate de globalizarea pieţelor.
2. Promovarea programului Erasmus pentru tinerii antreprenori[1], un program de schimb transfrontalier care oferă antreprenorilor noi sau aspiranţi şansa de a învăţa de la antreprenorii cu experienţă care conduc mici companii în alte ţări din Uniunea Europeană.
3. Facilitarea accesului tinerilor la sursele de finanţare pentru dezvoltare, prin servicii şi programe de consiliere şi consultanţă.
4. Dezvoltarea unei platforme dedicate analizei, creării unei metodologii comune şi a unui program de mentorat între antreprenori la nivel european.
5. Contribuţia Strategiei la incluziunea socială a tinerilor, în special a celor vulnerabili şi/sau care, din diferite motive, ar putea avea oportunităţi mai puţine

Obiective specifice şi direcţii de acţiune

1. Relansarea politicilor de combatere a sărăciei și promovare a incluziunii sociale în România cu accent pe tineri și copii pentru a reduce deficitele pe toate dimensiunile vieții acumulate în stadiile inițiale ale vieții, deficite care sunt de așteptat să marcheze negativ tot parcursul ulterior al indivizilor și care ar deveni mult mai dificil de recuperate

Direcţii de acţiune:

1. Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale a tinerilor şi a transmiterii intergeneraționale, precum şi întărirea coeziunii la nivel societal şi a solidarității cu tinerii.
2. Creșterea accentului pe prevenire, care este cea mai eficientă și viabilă cale de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale și pe intervenția timpurie pentru a se evita situația în care persoanele care ajung în sărăcie rămân prinse în situații socioeconomice tot mai dificile și problematice.
3. Schimbarea modului de abordare a combaterii sărăciei tinerilor de la intervenții de asistență socială punctuale la măsuri de dezvoltare socială și învestiție constantă în tineri, implementate de la începutul și pe tot parcursul ciclului de viață
4. Adoptarea unei abordări intersectoriale în demersurile de îmbunătăţire a coeziunii comunitare şi solidarităţii, precum şi în cele de reducere a excluziunii sociale a tinerilor, abordând aspectele care țin de educaţia, ocuparea, locuirea şi incluziunea tinerilor într-o manieră integrată; acțiuni de combatere a sărăciei și a excluziunii pe întreg spectrul de politici; pentru a răspunde nevoilor tinerilor şi pentru a asigura coerenţă în politicile privind bunăstarea şi acces la sistemele de asistenţă şi protecţie, trebuie întărită cooperarea intersectorială, precum şi cea între nivelurile local, regional, naţional şi european.
5. Reconsiderarea beneficiilor financiare, a serviciilor și a suportului în natură pentru copii și tineri pentru asigurarea tuturor nevoilor fundamentale ale acestora
6. Întărirea responsabilizării părinţilor cu serviciile de asistenţă socială şi dezvoltarea funcţiilor sociale ale autorităţilor publice comunitare.
7. Elaborarea de către autoritățile responsabile (Guvern, MMFPSPV) a unui program prioritar, parte a strategiei anti-sărăcie și de promovare a incluziunii sociale, aflate în curs de elaborare: Incluziunea Socială a copiilor și tinerilor aflați în sărăcie extremă şi cu risc ridicat de marginalizare/ excluziune socială; elaborarea unui pachet complex de servicii sociale adesate copiilor și tinerilor din zonele cu sărăcie extremă, în vederea facilitării accesului la educație, acordării de alimentaţie sănătoasă, dezvoltarea capacităţii de dezvoltare personală.
8. Îmbunătățirea accesului la asistență socială a tinerilor în nevoie, pentru a-și valorifica drepturile; sprijinirea activităţilor de informare şi educare a tinerilor cu privire la drepturile lor
9. Participarea tinerilor în toate fazele derulării politicilor anti-sărăcie și pentru promovarea incluziunii sociale: serviciile pentru tineret, serviciile sociale şi instituţiile de educaţie formală trebuie să lucreze înpreună cu tinerii şi familiile lor pentru a preveni excluziunea socială a tinerilor.
10. Valorificarea întregului potenţial al muncii de tineret şi al centrelor de tineret ca mijloace de incluziune.
11. Sprijinirea dezvoltării cunoaşterii şi competenţelor interculturale ale tuturor tinerilor şi combaterea prejudecăţilor.
12. Remedierea problemelor lipsei de adăpost, locuirii şi excluziunii financiare.
13. Promovarea măsurilor de sprijin pentru tinerele familiie
14. Acordarea de sprijin pentru tineri în vederea asigurării desfășurării unor vieți independente, a întemeierii unor familii proprii și a stimulării natalității în rândul tinerilor

Direcţii de acţiune:

1. Asigurare a echilbrului dintre viața profesională, accesul la educație și măsuri de sprijinire a familiei, în mod special în vederea creșterii copiilor
2. O piață a muncii flexibilă și incluzivă
3. Educație adaptată la cerințele implicării tinerilor în activități generatoare de venit
4. Servicii de suport pentru creșterea copiilor acasă, la locul de muncă și în sistemul educațional de terțiar
5. Promovarea unei piețe a muncii mai incluzive cu tinerii în general și cu tinerii din categorii defavorizate în mod special, îmbunătătirea calității integrării tinerilor pe piața muncii, asigurarea unei piețe a muncii flexibilă și creșterea siguranței cu privire la menținerea locului de muncă

Direcţii de acţiune:

1. Asigurarea dreptul la tratament egal şi corect, mai ales în ce priveşte munca şi salariul decent, locuri de muncă neprecare, oportunităţile de pregătire şi promovare, şi prevenirea discriminării pe baza vârstei.
2. Implementarea  unor politici dedicate încadrării în muncă a tinerilor, în care să fie incluse măsurile menite să reducă rata șomajului în rândul tinerilor, printre altele prin intermediul uceniciilor, al stagiilor sau al altor experiențe de muncă
3. Dezvoltarea, completarea și actualizarea cadrului naţional al calificărilor și a sistemului de standarde ocupaționale pentru a stimula dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă
4. Dezvoltarea cadrului naţional al calificărilor, încurajarea programelor de formare profesională continuă;
5. Promovarea mecanismelor de recunoaştere a achiziţiilor obţinute pe căi nonformale  şi informale pentru a facilita accesul adulţilor cu nivel educaţional redus la nivele educaţionale superioare.
6. Promovarea concepului de management al vieţii  şi al carierei care să sprijine indivizii pentru a beneficia din plin de toate oportunităţile
7. Acordarea de sprijin social îmbunătățit care continuă și atunci când tinerii se angajează pentru a se evita o situație de „ușă rotativă” în care persoanele sunt prinse între șomaj și un loc de muncă precar, de slabă calitate.
8. Extinderea eligibilității pentru cursuri de calificare profesională și la persoanele care nu au absolvit învățământul obligatoriu, în paralel cu cursuri de instruire speciale în competențe de bază pentru aceste persoane, astfel încât să poată fi cuprinse grupuri la risc precum persoanele aflate în sărăcie sau romii.
9. Facilitarea unor convenţii între unitățile  şcolare din zone izolate, fără angajatori importanți în proximitate,  şi agenţi din alte zone economice, pentru a permite organizarea învățământului profesional în aceste zone.
10. Prelungirea duratei facilităților acordate către angajatori pentru angajarea persoanelor tinere și cumularea facilităților pentru tineri cu cele acordate pentru angajarea persoanelor din grupurile vulnerabile, dacă este vorba de tineri din aceste categorii
11. Pentru asigurarea tranziţiei de la educaţie la ocupare, tinerilor trebuie să li se asigure consiliere şi orientare în carieră de calitate, formare la locul de muncă, internship şi ucenicie de bună calitate plătite, care să răspundă abilităţilor şi intereselor acestora.
12. Trebuie asigurat sprijinul necesar, financiar, administrativ sau de altă natură, pentru încurajarea antreprenoriatului în rândul tinerilor.
13. Direcționarea educației non-formale spre reintegrarea socială a tinerilor excluși social, asigurarea menținerii sau restabilirii accesului la educația formală în paralel cu o reală promovare a învățării non-formale și informale și a recunoașterii competențelor dobândite

Direcţii de acţiune:

1. Investiții eficiente în sistemele de învățământ și de formare la toate nivelurile (de la nivel preșcolar la nivel universitar) și asigurarea accesului egal la educaţie gratuită şi de bună calitate, de la nivelul primar până la cel terţiar, pentru toţi tinerii
2. Ameliorarea rezultatelor în domeniul educației, tratând fiecare segment (preșcolar, primar, secundar, profesional și universitar) în cadrul unei abordări integrate, care să includă competențele-cheie și care are scopul de a reduce părăsirea timpurie a școlii;
3. Pentru a atinge ţinta stabilită pentru anul 2020 de absolvire de către tineri a învățământului superior sunt necesare măsuri de atragere către educaţia terţiară a populaţiei care acum are vârsta cuprinsă între 23 şi 27 de ani, în special în contextul tendinței descendente a ratei de cuprindere în învățământul superior.
4. Consliere vocațională reală a tinerilor de la nivelul învățământului gimnazial și secundar inferior cu ajutorul tinerilor din învățământul superior, a proaspeților absolvenți, pentru activizarea concomitent a mai multor grupe de vârstă de tineri
5. Dezvoltarea de platforme de educație prin parteneriat între şcoli, universităţi, organizaţii de tineret şi furnizori de învăţare nonformală cu participarea membrilor comunității (părinți, tineri) din care provin beneficiarii acestor platforme de învățare
6. Pentru a construi o cultură a înţelegerii, acceptării şi respectului, sistemele de educaţie trebuie să promoveze participarea la procesul de decizie, diversitatea şi incluziunea, mai degrabă decât să se concentreze pe examene şi certificate.
7. Măsuri pentru promovarea e-incluziunii tinerilor, direcționate în special spre zonele mai sărace și mai izolate din mediul rural și spre categoriile de tineri cu un standard de viață mai scăzut
8. Conceperea unor noi programe de construire sau amenajare de locuințe sociale, care să permită implementarea prevederilor legale care îndreptățesc tinerii defavorizați la o locuință, cum este cazul legii marginalizării sociale

Direcţii de acţiune:

1. Elaborarea unei concepţii a locuinţelor sociale și diagnoza nevoii reale de locuințe sociale la nivelul României
2. Continuarea acordării de facilități pentru achiziționarea unei locuințe pentru tineri și demararea, odată cu revirimentul economic, a unor noi programe de locuințe adresate tinerilor
3. Realizarea unui stoc de locuinţe sociale, la nivel de 50% din nevoi, până la nivelul anului 2020 

6. Promovarea accesului egal la sănătate a tinerilor și menținerea accesului gratuit la un pachet de servicii de bază sanitare și îmbunătițirea calității actului medical de care beneficiază copiii și tinerii

Direcţii de acţiune:

1. Tinerilor trebuie să le fie garantate drepturile sociale, în particular accesul liber şi egal la servicii medicale de sănătate mintală şi fizică accesibile
2. Monitorizarea mai atentă a tinerilor și încurajarea accesului regulat la consult medical pentru prevenirea apariției unor boli
3. Promovarea unui pachet integrat dedicat tinerilor de educație pentru sănătate și educație sexuală
4. Elaborarea unui set de măsuri de conștientizare și planificare familială dedicate tinerelor din categorii vulnerabile sociale

7. Elaborarea și implementarea în parteneriat cu toate instituțiile responsabile din toate sectoarele a unor măsuri de suport special pentru grupurile de tineri vulnerabile social

Direcţii de acţiune:

1. Lărgirea atribuțiilor centrelor de tineret pentru a le transforma în instituții care pot fi la nivel local centre de resurse pentru tinerii excluși social și marginalizați, integrând intervenția autoritățile locale cu responsabilități sectoriale în implementarea politicilor de tineret
2. Elaborarea unor măsuri pentru diminuarea riscurilor importante pentru copiii și tinerii de 15-18 ani rămaşi în ţară după emigrarea părinților și lipsiţi de suportul serviciilor de asistenţă socială.
3. Politici eficiente de combatere a discriminării tinerilor, deoarece pentru numeroase grupuri și persoane, sursele sărăciei și precarității se află foarte adesea în restricțiile de la oportunitățile și drepturile la care au acces celelalte grupuri.
4. Integrarea actiunilor de combatere a fenomenului copiilor și tinerilor fără adăpost în ansamblul strategiilor de actiune si al politicilor sociale iniţiate de MMFPSPV; pregătirea unui cadru institutional integrat de interventie.
5. Corelarea şi simplificarea serviciilor dedicate categoriei copiilor și tinerilor fără adăpost şi acordarea lor într-un pachet integrat – este nevoie de colaborare instituţională pentru a acorda integrat suport – acte de identitate, asistenţă medicală, asistenţă socială (indemnizaţii), acces la pensii, acces la adăposturi şi locuinţe sociale, acces la sistemul educaţional, acces la oportunităţi de angajare. Creşterea accesului acestei categori la drepturile legale oferite prin legi precum venitul minim garantat, legea marginalizării sociale, legea economiei sociale şi alte legi care includ această categorie socială printre beneficiarii eligibili
6. Prevenirea transmiterii mai ales prin transmitere sexuală a HIV /SIDA în rândul tinerilor și reducerea, în acord cu prevederile Strategiei HIV/SIDA, până în 2015 cu cel puţin 20% a incidenţei HIV în rândul tinerilor de 15 – 29 de ani faţă de 2010.
7. Combaterea formelor specifice de discriminare și excluziune cu care se confruntă tinerii cu nevoi speciale, asigurarea asistenței specializate pentru reintegrarea ocupațională și socială a acestor tineri
8. Creșterea resurselor, în special a serviciilor, pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală
9. Asistență pentru dobândirea unei locuințe, acces la educație și la servicii de sănătate al tinerilor care părăsesc centrele de plasament

Autoritatea responsabilă pentru implementarea Strategiei pentru tineret

Ministerul Tineretului și Sportului este principala autoritate guvernamentală responsabilă pentru implementarea, coordonarea și monitorizarea Strategiei naționale pentru tineret. Acesta este responsabil cu:

• redactarea planului de acțiune al strategiei
• elaborarea și implementarea unui plan de monitorizare și evaluare a strategiei
• conceperea și implementarea acțiunilor din domeniul principal de intervenție privind participarea și voluntariatul
• conceperea și implementarea acțiunilor în cadrul unor obiective specifice legate de educația non-formală, sport și agrement

Cu toate acestea, până în decembrie 2016, nu a fost adoptat un plan de acțiune care să permită implementarea sistematică a strategiei, monitorizarea și evaluarea strategiei. Pentru elaborarea și adoptarea planului de acțiune și monitorizarea implementării Strategiei Tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului are nevoie de cooperare și sprijin din partea altor ministere sectoriale (Educație, Muncă și Justiție Socială, Sănătate, Economie etc.).

Actualizări

Nu s-au făcut actualizări ale prezentei Strategii pentru tineret.

Prezenta Strategie a Tineretului a fost precedată de Planul Național de Acțiune pentru Tineret (PNA-T) 2001 și versiunea sa revizuită pentru perioada 2005-2008. Evaluarea lor a fost făcută de Institutul pentru Științe ale Educației în anul 2011. PNA-T 2001 a fost conceput pentru a stimula participarea tinerilor la viața economică și socială, precum și pentru a dezvolta un set de măsuri menite să reducă marginalizarea și excluziunea socială. Planul începe cu o analiză socio-economică a situației și concluzionează că principalii factori de risc în ceea ce privește grupul de tineri sunt: disparitățile regionale, calitatea vieții, sărăcia, șomajul în rândul tinerilor, lipsa accesului la educație, delincvență și corupție. Principalele grupuri afectate de acești factori sunt: tinerii din mediul rural, tinerii aflați în șomaj, fetele tinere, abandonul școlar timpuriu. Se subliniază necesitatea de a stimula participarea tinerilor la viața economică, civilă, politică și culturală și, pentru a urmări procesul de implementare, crearea unei unități de monitorizare și coordonare a Planului – prin intermediul Comitetului interministerial pentru tineret. Sunt luate în considerare aspecte și o unitate de gestionare care să urmărească planul, precum și o unitate de informații. Mai mult decât atât, se menționează și o alocare financiară de 900 000 de euro pentru punerea în aplicare a planului de acțiune. Principalele acțiuni care au urmat planului au fost următoarele:

1. Pentru anul 2001:
   • Facilitarea participării tinerilor la viața economică
   • Stabilirea și dezvoltarea unei rețele de centre de tineret
   • Prevenirea și combaterea riscului marginalizării și excluziunii sociale a tinerilor
   • valorificarea și stimularea potențialului creativ al tinerilor în domeniul tehnico-științific
   • Stimularea participării civice și asociativității tinerilor
   • Reorganizarea Consiliului Național pentru Tineret
   • Proiectarea unui program de încurajare a participării tinerilor la viața culturală
   • Crearea unui program de încurajare a educației non-formale
   • Dezvoltarea unei rețele teritoriale de centre de informare și consiliere
   • Crearea unui program de cercetare socială în domeniul tineretului
   • Sprijinirea inițiativelor pentru tineret
   • Crearea unui program de informare pentru tineri
   • Sporirea cooperării internaționale în domeniul tineretului.

1. Pentru anul 2002:

• Dezvoltarea rețelei centrelor de tineret
• stimularea și valorificarea potențialului creativ al tinerilor în domeniul tehnico-științific
• Proiectarea unui program de susținere a acțiunilor Direcțiilor Județene pentru Tineret și Tineret
• Dezvoltarea programului de cercetare socială în domeniul tineretului
• Furnizarea de programe de informare, consultanță și documentare pentru tineri
• Susținerea inițiativelor structurilor asociative de tineret
• Dezvoltarea relațiilor internaționale în domeniul tineretului.

Dar niciunul dintre programe și măsuri nu a avut rezultate clare în implementare și puține măsuri au fost puse în aplicare. În perioada 2005-2008, Planul a fost reorganizat, conform studiului citat, și au fost stabilite un nou set de obiective și măsuri specifice:

• Creșterea participării tinerilor la viața socială, economică, politică și culturală și dezvoltarea oportunităților de mobilitate în scop educațional
• Reducerea factorilor de risc care determină excluderea tinerilor
• Dezvoltarea cadrului instituțional prin investiții în dezvoltarea politicii de tineret și actualizarea cadrului legislativ existent.
• Comparativ cu Planul din 2001, noul Plan de Acțiune pentru Tineret nu prevedea alocări financiare pentru acțiunile propuse și mecanismele de implementare, precum și procesele de monitorizare și evaluare nu au fost menționate.