cdcd_logo_albastru

În mod tradițional, politica socială a României se concentrează pe plățile pentru prestațiile sociale pentru persoanele în nevoie și risc de excluziune socială, și mai puțin pe serviciile sociale. Serviciile sociale sunt furnizate conform Legii nr. 292/2011 privind asistența socială. Există trei tipuri de servicii reglementate: (1) servicii de îngrijire personală; (2) Servicii de recuperare; (3) servicii sociale (re) integrare.

Deși tinerii pot beneficia de aceste servicii, în niciunul dintre serviciile create de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, tinerii nu sunt vizați în mod special și niciunul dintre aceste servicii nu este special conceput pentru tineri.

Analizând măsurile de incluziune socială incluse în Strategia națională privind incluziunea socială, Strategia pentru tineret și reunite în cadrul Pachetului Anti-sărăcie în 2016, se poate observa că majoritatea măsurilor sunt concepute în jurul școlilor din zonele defavorizate. Serviciile sociale pentru locuitorii din zonele defavorizate sunt situate în jurul școlii, astfel încât acestea devin un motor de incluziune socială, prin completarea activității Serviciilor de Asistență Socială Publică și prin furnizarea de servicii de informare, consiliere și servicii sociale, de sănătate și educație copiii și tinerii care frecventează școala și familiile acestora. Prin: (1) biroul social și medical (inclusiv cabinetul medicului stomatolog) în școli; (2) personal specializat (psiholog, consilier școlar, logoped); (3) cantină școlară. Cu toate acestea, există puține locuri în care aceste servicii au fost deja dezvoltate în 2017.

 4.1 Context general

  1. Principalele provocări
  2. Concepte de bază

Principalele provocări

Conform Strategiei Naționale pentru Incluziune Socială, probabil cea mai importantă provocare privind incluziunii socială în România este legată de sărăcie. Începând cu anul 2009, tinerii au avut cea de-a doua cea mai crescută rată a sărăciei, fiind principalul grup afectat de criza economică. În 2012, tinerii între 18 și 24 de ani aveau o rată a sărăciei extrem de ridicată, foarte aproape de riscul ridicat de sărăcie cu care se confruntă copiii. Ceea ce este îngrijorător este că, în cazul tinerilor, rata sărăciei a crescut semnificativ în timp (cu 7 puncte procentuale în perioada 2008-2012). Această creștere s-ar putea datora vulnerabilității și a lipsei oportunităților de încadrare pe piața forței de muncă.Tinerii romi au un risc mult mai ridicat de a fi în sărăcie, indiferent de vârstă, educație sau zonă de reședință. Pe baza pragului național de sărăcie absolută măsurat utilizând nivelul de consum din 2013, cetățenii romi au un risc de zece ori mai mare de a fi săraci decât restul populației (rata pentru populația romă a fost de 33%, comparativ cu doar 3,4% pentru întreaga populație populație). Ceea ce este îngrijorător este faptul că riscul sărăciei este extrem de mare pentru copiii și tinerii romi – rata sărăciei este de 37,7%, în timp ce rata sărăciei la nivel național este de doar 4,3%. Tinerii romi sunt, prin urmare, în risc dublu.Sărăcia la locul de muncă afectează unul din doi adulți din România, inclusiv tinerii adulți. Marea majoritate a celor care întâmpină probleme sociale combină câștigurile cu transferurile de protecție socială (80% din total), alocațiile pentru copii fiind cea mai comună formă de sprijin.Copiii și tinerii privați de îngrijire și sprijin parental sunt printre cele mai vulnerabile grupuri din România identificate prin cercetare și planificare strategică.În timp ce în anii 1990 sistemul de protecție specială pentru copiii separați de familiile lor a fost sursa scandalurilor cunoscute pe plan internațional în România, condițiile în orfelinate fiind scandaloase, sistemul a fost reformat în România în ultimii 15 ani. Plasamentul maternal, familiile adoptive sau casele mici de plasament pentru copii și tinerii sub 18 ani, separați de familiile lor, au luat, în generallocul orfelinatelor mari.

Concepte de bază

Legea asistenței sociale în România precum și  alte reglementări utilizează termenul de “tineri care părăsesc sistemul de protecție specială”, în ceea ce privește tinerii de peste 18 ani care părăsesc orice formă de protecție separată de părinți, fie prin plasarea în familia extinsă (bunicii sau alte rude) sau prin plasarea în familii adoptive sau în orfelinate.Recunoscând faptul că discriminarea este una dintre principalele cauze care generează sau menține situația de excluziune și marginalizare, categoria dezavantajată este definită de legea specială privind combaterea discriminării ca fiind o categorie de persoane care sunt fie în situație de inegalitate față de situația majorității, din cauza diferențelor de identitate sau care se confruntă cu respingerea și marginalizarea în ceea ce privește comportamentul altora. Grupurile vulnerabile includ: copiii expuși riscului sărăciei, vulnerabilitate la procesele de dezintegrare socială, delincvența juvenilă; tineri de peste 18 ani care nu mai sunt vizați de sistemul de protecție a familiei; persoane cu dizabilități; persoanele aparținând populației de rome aflate în situații de risc înalt; persoanele în vârstă în situații de risc ridicat și persoanele fără adăpost.

4.2 Organizare

  1. Guvernanță
  2. Cooperare trans-sectorială

Guvernanță

În domeniul incluziunii sociale responsabilitățile sunt împărțite între mai multe instituții:

Autoritățile centrale au o responsabilitate de reglementare în domeniul serviciilor și pot aloca, de asemenea, resurse financiare limitate de la bugetul central de stat pentru organizațiile acreditate care prestează astfel de servicii, în conformitate cu Legea nr. 34/1998 privind acordarea de subvenții asociațiilor și fundațiilor românești cu personalitate juridică, care înființează și administrează unitățile de asistență socială.Sindicatele, organizațiile patronale și ONG-urile participă la elaborarea politicilor în domeniul incluziunii sociale a tinerilor, utilizând două metode principale:1. reuniuni consultative ad-hoc, în principal cu ONG-uri2. Consiliul Economic și Social, organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului, organizat ca instituție publică tripartită de interes național, având rolul de consiliu consultativ pentru toate proiectele din domeniul social sau economic.Există trei tipuri de organizații care participă la Consiliul Economic și Social:1. Sindicatele reprezentative la nivel național, potrivit Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;2. asociații patronale reprezentative la nivel național, conform Legii nr. 62/2011 privind dialogul social;3. ONG-uri numite de Ministrul Muncii, conform criteriilor de reprezentare. Cu toate acestea, criteriile nu sunt publice. O organizație de tineret umbrelă: Consiliul Tineretului din România este parte a Consiliului Economic și Social.În cadrul întâlnirilor ad-hoc participarea ONG-urilor este mai importantă.Biroul UNICEF din România este, de asemenea, activ, oferind informații, studii și sfaturi la nivelul planificării politicilor, precum și testarea și pilotarea modelelor de asistență socială la nivel local. Modelele lor vizează în primul rând copiii, dar tinerii (14-35 ani) reprezintă, de asemenea, un grup țintă important pentru biroul UNICEF din România.Abordarea guvernanței privind incluziunea socială a tinerilor este de sus în jos în ceea ce privește elaborarea politicilor și descentralizată în implementare. Serviciile de asistență publică locală în structura administrației locale și ONG-urile autorizate oferă asistență socială în mod direct și beneficiază de prestații sociale.

Cooperare trans-sectorială

Există trei tipuri de mecanisme de cooperare trans-sectorială între ministere, departamente și agenții implicate în definirea politicilor și măsurilor de nivel înalt privind ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în rândul tinerilor:1. Reuniuni ad-hoc2. Comisiile inter-ministeriale ad-hoc organizate pe diferite subiecte în conformitate cu proiectul de lege în pregătire.3. Comitetul de Monitorizare al Programului POCU, programul care include măsuri de asistență socială și incluziune socială din Fondul Social European și Inițiativa pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru Tineret. Comitetul de Monitorizare al POCU este un mecanism de cooperare important, deoarece acest program finanțează numeroase inițiative și proiecte strategice în domeniul incluziunii sociale a tinerilor.Nu sunt disponibile dovezi și documente publice cu privire la rezultatele mecanismelor de cooperare intersectorială prezentate.

4.3 Strategia de incluziune socială a tinerilor

  1. Existența unei Strategii Naționale pentru incluziune socială
  2. Scop și conținut
  3. Autoritatățile responsabile
  4. Actualizări

 

Existența unei Strategii Naționale pentru incluziune socială

Există o strategie națională privind incluziunea socială în România, iar Strategia pentru tineret are un pilon dedicat incluziunii tineretului. O strategie separată privind incluziunea socială a tinerilor ca atare nu există în România. Ambele documente strategice au fost aprobate prin hotărâri ale Guvernului în 2015: Strategia pentru Tineret prin Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 și Strategia Națională privind Incluziunea Socială prin Hotărârea Guvernului nr. 383/2015. Toate măsurile de incluziune socială prevăzute de diferitele strategii și programe guvernamentale au fost reunite în 2016 în Pachetul anti-sărăcie. Pachetul include mai multe dispoziții pentru tineri. Pentru tinerii care au renunțat la școală și au șanse reduse de a-și găsi un loc de muncă, au fost planificate programe de dezvoltare a acestora – dezvoltare profesională și continuarea studiilor. Pachetul anti-sărăcie este un instrument folosit pentru a organiza toate strategiile, inițiativele și programele guvernamentale reglementate prin lege sau prin Hotărârea Guvernului.

Scop și conținut

În domeniul incluziunii sociale a tinerilor, pachetul anti-sărăcie conține măsuri care vizează copiii și tinerii sub 18 ani și măsuri care vizează tinerii adulți.

Aceste măsuri sunt:

  1. Școala – motorul de incluziune în zone defavorizate – Inițiativa centralizează serviciile sociale pentru locuitorii zonei defavorizate în jurul școlii, astfel încât devine un motor de incluziune socială, prin completarea activității Serviciilor de Asistență Socială Publică și prin furnizarea de informații, consiliere și asistență socială, sănătoasă și educațională servicii pentru copiii și tinerii care frecventează școala și familiile acestora. Prin:
  2. biroul social și medical (inclusiv biroul dentist) în școli;
  3. personalul specializat (psiholog, consilier școlar, logoped);
  4. cantina școlară
  5. Școala după școală – program național destinat școlilor din zonele defavorizate. Programul urmărește acordarea sprijinului educațional pentru copiii și tinerii vulnerabili, pentru a preveni abandonul școlar prin furnizarea de programe școală după școală, inclusive a unei  mese calde. Programul va stabili mecanismul de extindere a programului existent la nivel național. Programul urma să fie pilotat în 50 de școli și extins apoi la nivel național.

3. Programul A doua șansă – program național pentru zonele defavorizateProgramul vizează creșterea numărului de școli care oferă a doua șansp. Programul oferă o abordare școlară flexibilă pentru a aduce copiii, tinerii și adulții înapoi la școală pentru a absolvi nivelurile de educație obligatorie.4. Granturi pentru școlile din zonele defavorizateInițiativa urmează un model de plan de implementare de la Banca Mondială, prina. Formula de finanțare (/cap de locuitor)b. Granturi pentru creșterea eficienței școlilor defavorizatec. Granturi pentru parteneriate școală – comunitated. Premii pentru profesorii talentați din școlile dezavantajate5. Programul național urmând modelul “Teach for Romania”Inițiativa vizează dezvoltarea unui program național care constă în recrutarea de tineri talentați, inclusiv profesori deja angajați în sistemul de învățământ, formarea acestora, oferirea de burse de sprijin și granturi și un program de mentorat pentru predarea timp de 2 ani în grupuri defavorizate, vulnerabile și / școli.6. Acces sporit la educație- Inițiativa vizează asigurarea unor spații adecvate pentru cursuri, stimulând, de asemenea, antreprenoriatul în zonele vulnerabile, în: a. Lucrări de construcție, extindere și / sau reparare în grădinițe și școli cu un număr mare de copii defavorizați. b. asigurarea transportului local (autobuze școlare sau minivane) prin furnizarea de vouchere elevilor7. Prevenirea abandonului școlar timpuriuUn program pilot de are ca scop menținerea în populația școlară a copiilor în risc de abandon școlar prin activități de dezvoltare personală și activități sportive. Inițiativa este finanțată prin Fondurile SEE.  8. Programul național integrat pentru tinerii care nu sunt încadrați într-o formă de învățământ, angajare sau formare profesională (NEET) Inițiativa oferă asistență individuală pentru fiecare caz: înregistrare, informare și consiliere, monitorizarea măsurilor dedicate NEETs, inclusiv măsuri de ocupare a forței de muncă (inclusiv auto-angajare) sau măsuri de reintegrare a tinerilor în educație, folosind inițiative precum cea de-a doua șansă program școlar. 9. Revitalizarea sistemului de educație vocațională și tehnică în mediul urban și rural Inițiativa are drept scop dezvoltarea proiectelor-pilot de formare profesională și profesională a școlilor profesionale, în parteneriat cu angajatorii.10. Reinserția socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție specialăInițiativa vizează dezvoltarea Centrelor de tranzit, a apartamentelor sociale, a locuințelor sociale și a sprijinului pentru incluziunea socio-profesională, a măsurilor de mentorat în perioada de plasament și a centrelor de asistență parentală. Mai mult, inițiativa urmărește elaborarea standardelor de calitate și monitorizarea persoanelor instituționalizate (copii în asistență maternală, copii cu dizabilități).

Contribuţia Strategiei de tineret la incluziunea socială a tinerilor, în special a celor vulnerabili şi/sau care, din diferite motive, ar putea avea oportunităţi mai puţine este operaționalizată în următoarele obiective specifice și direcții de acțiune:

  1. Relansarea politicilor de combatere a sărăciei și promovare a incluziunii sociale în România cu accent pe tineri și copii pentru a reduce deficitele pe toate dimensiunile vieții acumulate în stadiile inițiale ale vieții, deficite care sunt de așteptat să marcheze negativ tot parcursul ulterior al indivizilor și care ar deveni mult mai dificil de recuperate

Direcţii de acţiune:

  1. Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale a tinerilor şi a transmiterii intergeneraționale, precum şi întărirea coeziunii la nivel societal şi a solidarității cu tinerii.
  2. Creșterea accentului pe prevenire, care este cea mai eficientă și viabilă cale de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale și pe intervenția timpurie pentru a se evita situația în care persoanele care ajung în sărăcie rămân prinse în situații socioeconomice tot mai dificile și problematice.
  3. Schimbarea modului de abordare a combaterii sărăciei tinerilor de la intervenții de asistență socială punctuale la măsuri de dezvoltare socială și învestiție constantă în tineri, implementate de la începutul și pe tot parcursul ciclului de viață
  4. Adoptarea unei abordări intersectoriale în demersurile de îmbunătăţire a coeziunii comunitare şi solidarităţii, precum şi în cele de reducere a excluziunii sociale a tinerilor, abordând aspectele care țin de educaţia, ocuparea, locuirea şi incluziunea tinerilor într-o manieră integrată; acțiuni de combatere a sărăciei și a excluziunii pe întreg spectrul de politici; pentru a răspunde nevoilor tinerilor şi pentru a asigura coerenţă în politicile privind bunăstarea şi acces la sistemele de asistenţă şi protecţie, trebuie întărită cooperarea intersectorială, precum şi cea între nivelurile local, regional, naţional şi european.
  5. Reconsiderarea beneficiilor financiare, a serviciilor și a suportului în natură pentru copii și tineri pentru asigurarea tuturor nevoilor fundamentale ale acestora
  6. Întărirea responsabilizării părinţilor cu serviciile de asistenţă socială şi dezvoltarea funcţiilor sociale ale autorităţilor publice comunitare.
  7. Elaborarea de către autoritățile responsabile (Guvern, MMFPSPV) a unui program prioritar, parte a strategiei anti-sărăcie și de promovare a incluziunii sociale, aflate în curs de elaborare: Incluziunea Socială a copiilor și tinerilor aflați în sărăcie extremă şi cu risc ridicat de marginalizare/ excluziune socială; elaborarea unui pachet complex de servicii sociale adesate copiilor și tinerilor din zonele cu sărăcie extremă, în vederea facilitării accesului la educație, acordării de alimentaţie sănătoasă, dezvoltarea capacităţii de dezvoltare personală.
  8. Îmbunătățirea accesului la asistență socială a tinerilor în nevoie, pentru a-și valorifica drepturile; sprijinirea activităţilor de informare şi educare a tinerilor cu privire la drepturile lor
  9. Participarea tinerilor în toate fazele derulării politicilor anti-sărăcie și pentru promovarea incluziunii sociale: serviciile pentru tineret, serviciile sociale şi instituţiile de educaţie formală trebuie să lucreze înpreună cu tinerii şi familiile lor pentru a preveni excluziunea socială a tinerilor.
  10. Valorificarea întregului potenţial al muncii de tineret şi al centrelor de tineret ca mijloace de incluziune.
  11. Sprijinirea dezvoltării cunoaşterii şi competenţelor interculturale ale tuturor tinerilor şi combaterea prejudecăţilor.
  12. Remedierea problemelor lipsei de adăpost, locuirii şi excluziunii financiare.
  13. Promovarea măsurilor de sprijin pentru tinerele familiie
  1. Acordarea de sprijin pentru tineri în vederea asigurării desfășurării unor vieți independente, a întemeierii unor familii proprii și a stimulării natalității în rândul tinerilor.

Direcţii de acţiune:

  1. Asigurare a echilbrului dintre viața profesională, accesul la educație și măsuri de sprijinire a familiei, în mod special în vederea creșterii copiilor
  2. O piață a muncii flexibilă și incluzivă
  3. Educație adaptată la cerințele implicării tinerilor în activități generatoare de venit
  4. Servicii de suport pentru creșterea copiilor acasă, la locul de muncă și în sistemul educațional de terțiar
  1. Promovarea unei piețe a muncii mai incluzive cu tinerii în general și cu tinerii din categorii defavorizate în mod special, îmbunătătirea calității integrării tinerilor pe piața muncii, asigurarea unei piețe a muncii flexibilă și creșterea siguranței cu privire la menținerea locului de muncă

Direcţii de acţiune:

  1. Asigurarea dreptul la tratament egal şi corect, mai ales în ce priveşte munca şi salariul decent, locuri de muncă neprecare, oportunităţile de pregătire şi promovare, şi prevenirea discriminării pe baza vârstei.
  2. Implementarea  unor politici dedicate încadrării în muncă a tinerilor, în care să fie incluse măsurile menite să reducă rata șomajului în rândul tinerilor, printre altele prin intermediul uceniciilor, al stagiilor sau al altor experiențe de muncă
  3. Dezvoltarea, completarea și actualizarea cadrului naţional al calificărilor și a sistemului de standarde ocupaționale pentru a stimula dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă
  4. Dezvoltarea cadrului naţional al calificărilor, încurajarea programelor de formare profesională continuă;
  5. Promovarea mecanismelor de recunoaştere a achiziţiilor obţinute pe căi nonformale  şi informale pentru a facilita accesul adulţilor cu nivel educaţional redus la nivele educaţionale superioare.
  6. Promovarea concepului de management al vieţii  şi al carierei care să sprijine indivizii pentru a beneficia din plin de toate oportunităţile
  7. Acordarea de sprijin social îmbunătățit care continuă și atunci când tinerii se angajează pentru a se evita o situație de „ușă rotativă” în care persoanele sunt prinse între șomaj și un loc de muncă precar, de slabă calitate.
  8. Extinderea eligibilității pentru cursuri de calificare profesională și la persoanele care nu au absolvit învățământul obligatoriu, în paralel cu cursuri de instruire speciale în competențe de bază pentru aceste persoane, astfel încât să poată fi cuprinse grupuri la risc precum persoanele aflate în sărăcie sau romii.
  9. Facilitarea unor convenţii între unitățile  şcolare din zone izolate, fără angajatori importanți în proximitate,  şi agenţi din alte zone economice, pentru a permite organizarea învățământului profesional în aceste zone.
  10. Prelungirea duratei facilităților acordate către angajatori pentru angajarea persoanelor tinere și cumularea facilităților pentru tineri cu cele acordate pentru angajarea persoanelor din grupurile vulnerabile, dacă este vorba de tineri din aceste categorii
  11. Pentru asigurarea tranziţiei de la educaţie la ocupare, tinerilor trebuie să li se asigure consiliere şi orientare în carieră de calitate, formare la locul de muncă, internship şi ucenicie de bună calitate plătite, care să răspundă abilităţilor şi intereselor acestora.
  12. Trebuie asigurat sprijinul necesar, financiar, administrativ sau de altă natură, pentru încurajarea antreprenoriatului în rândul tinerilor.
  1. Direcționarea educației non-formale spre reintegrarea socială a tinerilor excluși social, asigurarea menținerii sau restabilirii accesului la educația formală în paralel cu o reală promovare a învățării non-formale și informale și a recunoașterii competențelor dobândite

Direcţii de acţiune:

  1. Investiții eficiente în sistemele de învățământ și de formare la toate nivelurile (de la nivel preșcolar la nivel universitar) și asigurarea accesului egal la educaţie gratuită şi de bună calitate, de la nivelul primar până la cel terţiar, pentru toţi tinerii
  2. Ameliorarea rezultatelor în domeniul educației, tratând fiecare segment (preșcolar, primar, secundar, profesional și universitar) în cadrul unei abordări integrate, care să includă competențele-cheie și care are scopul de a reduce părăsirea timpurie a școlii;
  3. Pentru a atinge ţinta stabilită pentru anul 2020 de absolvire de către tineri a învățământului superior sunt necesare măsuri de atragere către educaţia terţiară a populaţiei care acum are vârsta cuprinsă între 23 şi 27 de ani, în special în contextul tendinței descendente a ratei de cuprindere în învățământul superior.
  4. Consliere vocațională reală a tinerilor de la nivelul învățământului gimnazial și secundar inferior cu ajutorul tinerilor din învățământul superior, a proaspeților absolvenți, pentru activizarea concomitent a mai multor grupe de vârstă de tineri
  5. Dezvoltarea de platforme de educație prin parteneriat între şcoli, universităţi, organizaţii de tineret şi furnizori de învăţare nonformală cu participarea membrilor comunității (părinți, tineri) din care provin beneficiarii acestor platforme de învățare
  6. Pentru a construi o cultură a înţelegerii, acceptării şi respectului, sistemele de educaţie trebuie să promoveze participarea la procesul de decizie, diversitatea şi incluziunea, mai degrabă decât să se concentreze pe examene şi certificate.
  7. Măsuri pentru promovarea e-incluziunii tinerilor, direcționate în special spre zonele mai sărace și mai izolate din mediul rural și spre categoriile de tineri cu un standard de viață mai scăzut
  8. Conceperea unor noi programe de construire sau amenajare de locuințe sociale, care să permită implementarea prevederilor legale care îndreptățesc tinerii defavorizați la o locuință, cum este cazul legii marginalizării sociale

Direcţii de acţiune:

  1. Elaborarea unei concepţii a locuinţelor sociale și diagnoza nevoii reale de locuințe sociale la nivelul României
  2. Continuarea acordării de facilități pentru achiziționarea unei locuințe pentru tineri și demararea, odată cu revirimentul economic, a unor noi programe de locuințe adresate tinerilor
  3. Realizarea unui stoc de locuinţe sociale, la nivel de 50% din nevoi, până la nivelul anului 2020
  1. Promovarea accesului egal la sănătate a tinerilor și menținerea accesului gratuit la un pachet de servicii de bază sanitare și îmbunătițirea calității actului medical de care beneficiază copiii și tinerii

Direcţii de acţiune:

  1. Tinerilor trebuie să le fie garantate drepturile sociale, în particular accesul liber şi egal la servicii medicale de sănătate mintală şi fizică accesibile
  2. Monitorizarea mai atentă a tinerilor și încurajarea accesului regulat la consult medical pentru prevenirea apariției unor boli
  3. Promovarea unui pachet integrat dedicat tinerilor de educație pentru sănătate și educație sexuală
  4. Elaborarea unui set de măsuri de conștientizare și planificare familială dedicate tinerelor din categorii vulnerabile sociale
  1. Elaborarea și implementarea în parteneriat cu toate instituțiile responsabile din toate sectoarele a unor măsuri de suport special pentru grupurile de tineri vulnerabile social

Direcţii de acţiune:

  1. Lărgirea atribuțiilor centrelor de tineret pentru a le transforma în instituții care pot fi la nivel local centre de resurse pentru tinerii excluși social și marginalizați, integrând intervenția autoritățile locale cu responsabilități sectoriale în implementarea politicilor de tineret
  2. Elaborarea unor măsuri pentru diminuarea riscurilor importante pentru copiii și tinerii de 15-18 ani rămaşi în ţară după emigrarea părinților și lipsiţi de suportul serviciilor de asistenţă socială.
  3. Politici eficiente de combatere a discriminării tinerilor, deoarece pentru numeroase grupuri și persoane, sursele sărăciei și precarității se află foarte adesea în restricțiile de la oportunitățile și drepturile la care au acces celelalte grupuri.
  4. Integrarea actiunilor de combatere a fenomenului copiilor și tinerilor fără adăpost în ansamblul strategiilor de actiune si al politicilor sociale iniţiate de MMFPSPV; pregătirea unui cadru institutional integrat de interventie.
  5. Corelarea şi simplificarea serviciilor dedicate categoriei copiilor și tinerilor fără adăpost şi acordarea lor într-un pachet integrat – este nevoie de colaborare instituţională pentru a acorda integrat suport – acte de identitate, asistenţă medicală, asistenţă socială (indemnizaţii), acces la pensii, acces la adăposturi şi locuinţe sociale, acces la sistemul educaţional, acces la oportunităţi de angajare. Creşterea accesului acestei categori la drepturile legale oferite prin legi precum venitul minim garantat, legea marginalizării sociale, legea economiei sociale şi alte legi care includ această categorie socială printre beneficiarii eligibili
  6. Prevenirea transmiterii mai ales prin transmitere sexuală a HIV /SIDA în rândul tinerilor și reducerea, în acord cu prevederile Strategiei HIV/SIDA, până în 2015 cu cel puţin 20% a incidenţei HIV în rândul tinerilor de 15 – 29 de ani faţă de 2010.
  7. Combaterea formelor specifice de discriminare și excluziune cu care se confruntă tinerii cu nevoi speciale, asigurarea asistenței specializate pentru reintegrarea ocupațională și socială a acestor tineri
  8. Creșterea resurselor, în special a serviciilor, pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală
  9. Asistență pentru dobândirea unei locuințe, acces la educație și la servicii de sănătate al tinerilor care părăsesc centrele de plasament

Autoritățile responsabile

Nu există o autoritate responsabilă unică pentru punerea în aplicare a măsurilor de incluziune socială. Măsurile diferite țin de responsabilitatea diferitelor autorități, după cum urmează:

 

Actualizări

Nu s-au făcut actualizări la prezenta Strategie a Tineretului, la Strategia națională privind incluziunea socială sau la Pachetul anti-sărăcie de la adoptarea sau redactarea acestora.

4.4 Programe care vizează incluziunea tinerilor

  1. Programe pentru tinerii vulnerabili
  2. Finanțare
  3. Asigurarea calității

 

Programe pentru tinerii vulnerabili

Mai multe programe strategice incluse în Pachetul anti-sărăcie sunt programe destinate copiilor și tineriilor vulnerabili, după cum urmează:

  1. Școala după școală – programul urmărește prevenirea abandonului școlar prin furnizarea de programe afterschool organizate de școli, cu participarea cadrelor didactice cu plata suplimentară pentru aceste activități, inclusiv prin furnizarea de mese pentru copii și tineri.
  2. A doua șansă – programul organizează cursuri de remediere.
  3. Programe de prestații sociale. Legislația în domeniul prestațiilor sociale are scopul de a îmbunătăți nivelul de trai al tinerilor. Cu toate acestea, trebuie remarcat că aceste măsuri nu vizează numai tinerii, ci toți oamenii vulnerabili. Mai multe prevederi legale care vizează în special reducerea sărăciei (monetare) reglementează beneficiile sociale, după cum urmează:
  1. Beneficiile persoanelor cu handicap (inclusiv tinerii) sub 18 ani și îngrijitorilor (acordate prin Legea 448/2006):
  • Persoanele cu dizabilități au dreptul la tratament special (asistență medicală gratuită, transport gratuit, educație gratuită etc.) și dreptul la o alocație pentru aceștia și, dacă este necesar, pentru un îngrijitor, la cerere.
  • Familia sau tutorele unui copil (inclusiv a unei persoane tinere sub 18 ani) cu dizabilități are dreptul să primească asistență socială în perioada în care copilul se află în îngrijirea, supravegherea și sprijinul acordat.

 

Finanțare
Programele de Scoală după Scoală și A doua șansă sunt finanțate de la bugetul de stat, iar Fondul Social European oferă, de asemenea, oportunități de finanțare. Datorită modului în care se face alocarea bugetară, este imposibil să se determine bugetul general pentru aceste programe, deoarece acestea au două surse de finanțare, iar implementarea programului este împărțită între cele 41 de județe. Măsurile de sprijin pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție social și beneficiile pentru persoanele cu dizabilități sunt incluse în bugetul de stat. Pe de altă parte, autoritățile locale plătesc prestațiile sociale, din bugetele locale. Forma în care sunt prezentate bugetele face imposibilă estimarea finanțării acestor programe pentru tineri, în totalul fondurilor, inclusiv pentru copii și adulți.

 

Asigurarea calității

Inspecția socială se ocupă de asigurarea calității pentru programele de prestații și beneficii sociale pentru persoanele cu handicap. Reduceri de fonduri și chiar procese în instanță de deturnare de fonduri împotriva persoanelor care beneficiază de prestații sociale fără drept pot fi rezultatul acestor inspecții. Calitatea predării după programele școlare și a doua șansă este asigurată de inspecția școlară. Atunci când Fondurile Sociale Europene vor finanța aceste programe, asigurarea calității va face parte din normele de acordare a granturilor și dacă orice standard de calitate va determina reducerea proporțională a fondurilor.

4.5 Inițiative care promovează incluziunea social

  1. Abordarea interculturală
  2. Drepturile tinerilor
  3. Inițiative-cheie pentru promovarea democrației și prevenirea radicalizării tinerilor

 

Abordarea interculturală

Abordarea interculturală ca atare nu a fost promovată de inițiativele guvernamentale. Campania “No Hate” a Consiliului Europei, incluzând elementele interculturale, a fost puternic promovată de Ministerul Tineretului și Sportului în 2016, prin organizarea Laboratorului de Învățare Non-Formală care vizează tinerii lideri și lucrătorii de tineret pentru a multiplica mesajul și alte evenimente care promovează mesajul “No Hate”.

Drepturile tinerilor

Una dintre cele mai importante acțiuni din cadrul campaniei “No Hate” din România, împreună cu Laboratorul  de educație non-formală “No Hate”, a fost parteneriatul Ministerului Tineretului și Sportului cu organizarea Forumului Tinerilor Romi “No Hate” Noiembrie 2016. Peste 100 de tineri au participat la forum. Summit-ul de tineret a avut loc la Timișoara în noiembrie 2016. A fost organizat de mai multe ONG-uri de tineret, dar Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Educației Naționale și reprezentanți ai Președinției Române au participat la acest eveniment.

 

Inițiative-cheie pentru promovarea democrației și prevenirea radicalizării tinerilor

Similar inițiativelor de sensibilizare interculturală, o altă inițiativă guvernamentală față de obiectivul de prevenire a radicalizării care conduce la extremism violent este participarea activă a Ministerului Tineretului și Sportului la promovarea mesajului “No Hate”.

4.6. Accesul la servicii de calitate

  1. Locuire
  2. Servicii Sociale
  3. Accesul la servicii medicale
  4. Servicii financiare
  5. Asigurarea calității

Locuire

Un program special, care permite tinerilor – în vârstă de peste 21 de ani și familiilor să închirieze sau cumpere apartamente la prețuri scăzute, este pus în aplicare de Guvernul României, prin Agenția Națională de Casă, sub egida Ministerului Dezvoltării Regionale, și fondurile europene. Casele sunt construite de Agenția Națională pentru Locuințe, dar autoritățile locale, care pot decide să închirieze sau să vândă apartamentele, asigură administrarea lor. În ambele cazuri prețurile sunt fixate de stat. Chiar dacă cineva trebuie să fie tânăr pentru a semna un contract de închiriere sau de cumpărare, el / ea poate beneficia de chiria scăzută și poate păstra apartamentul fără diferența de plată după vârsta de 35 de ani (vârsta de tineret).

Autoritățile locale oferă case sociale, dar programele nu vizează tinerii și nu există date disponibile privind proporția tinerilor care beneficiază de locuințe sociale.

Servicii Sociale

Serviciile sociale sunt furnizate conform Legii nr. 292/2011 privind asistența socială. Există trei tipuri de servicii reglementate:

  1. Servicii de îngrijire personală
  2. Servicii de recuperare
  3. Servicii sociale de (re) integrare/reinserție

Prestarea serviciilor sociale conform legii asistenței sociale vizează următoarele grupuri:

  • copiii și familiile acestora, inclusiv tinerii sub 18 ani și familiile tinere;
  • persoanele cu dizabilități, inclusiv tinerii cu dizabilități;
  • persoanele în vârstă;
  • victimele violenței în familie, inclusiv a tinerilor;
  • persoanele fără adăpost, inclusiv tinerii fără adăpost;
  • persoane cu diverse dependențe (alcool, droguri și alte substanțe toxice, internet, jocuri etc.), inclusiv tinerii dependenți;
  • victimele traficului de ființe umane, inclusiv victimele tinere;
  • deținuții, inclusiv tinerii;
  • persoanele aflate în sistemele de probațiune, inclusiv tinerii;
  • persoanele cu tulburări psihice (inclusiv tineri);
  • persoanele din comunitățile izolate (inclusiv tinerii);
  • șomeri pe termen lung (inclusiv tineri)

Toate grupurile țintă pot include tineri. Cu toate acestea, în niciunul dintre serviciile create de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, tinerii nu sunt vizați în mod special și niciunul dintre aceste servicii nu este special conceput pentru tineri.

Serviciile includ:

  • cazare în centre rezidențiale
  • case protejate pentru persoanele cu dizabilități
  • centre de integrare prin terapii ocupaționale pentru persoanele cu dizabilități
  • cazare specială pentru victimele violenței sau traficului de ființe umane
  • servicii de ajutor oferite la domiciliul beneficiarului
  • cantine sociale

Numai furnizorii certificați pot oferi servicii sociale. Certificarea este emisă pe baza standardelor de calitate elaborate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale și verificării effectuate de  Inspecția socială la:

  1. Instituții publice, organizate de autoritățile publice locale
  2. ONG-uri Serviciile sociale destinate tinerilor cu accent pe tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială, oferindu-le măsuri de sprijin (cazare sau cazare, zilnic), la cerere și pentru o perioadă limitată de timp, în conformitate cu Legea nr. 292/2011 privind asistența socială. Orice serviciu social este furnizat numai la cerere. Nu toate serviciile certificate sunt disponibile în toate comunitățile, nici măcar în orașele mari. O hartă a furnizorilor de servicii sociale certificați de Ministerul Muncii a fost organizată în decembrie 2016.

Accesul la servicii medicale

Tinerii până la 26 de ani, dacă participă încadrați în orice tip de instituție de învățământ, beneficiază de asigurarea de sănătate de stat.

Serviciile pentru dependenții de substanțe și campaniile de prevenire a dependențelor includ tineri printre grupurile țintă, dar nu sunt destinate exclusiv tinerilor. Serviciile sunt furnizate în centre autorizate administrate de autoritățile publice sau ONG-uri, așa cum este descris în secțiunea anterioară. Campaniile care au ca scop combaterea dependențelor sunt cele mai vizibile campanii publice finanțate de guvern.

Serviciile de recuperare a persoanelor cu dizabilități, inclusiv a tinerilor, sunt de asemenea disponibile în centrele certificate autorizate de autoritățile publice sau ONG-uri.

Mediatorii sanitari pot fi pregătiți profesional într-un program de instruire. Dar nu există o campanie vizibilă pentru dezvoltarea unei rețele naționale de mediatori în domeniul sănătății.

Servicii financiare

Nu există informații privind programe dedicate tinerilor.

Asigurarea calității

Calitatea locuirii este asigurată de autoritățile locale, bazată pe sisteme autonome. Autoritățile locale au un serviciu de inspecție. Nu există informații cu privire la volumul lucrărilor efectuate de acest serviciu pentru a asigura calitatea locuințelor oferite tinerilor vulnerabili.

Asigurarea calității serviciilor sociale și de sănătate este asigurată prin certificarea bazată pe standardele de calitate și prin inspecția inspecției sociale. Inspecția socială funcționează în cadrul Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială care efectuează inspecții pe baza unui plan anual și controale neanunțate.

4.7 Activitatea de tineret destinată promovării incluziunii sociale

  1. Cadrul politic / juridic
  2. Principalele programe incluzive pentru tineret și muncă și grupuri țintă
  3. Furnizorii de servicii de tineret în domeniul incluziunii sociale pentru tineri
  4. Instruirea și sprijinul acordat lucrătorilor din domeniul tineretului angajați în programe de incluziune socială
  5. Sprijin financiar
  6. Asigurarea calității

 

 Cadrul politic / juridic

În ceea ce organizarea instituțională, nicio instituție – nici publică, nici neguvernamentală – nu se ocupă exclusiv de implementarea și dezvoltarea sistemelor de lucru cu tinerii. Deoarece incluziunea socială este unul dintre cele mai importante elemente ale Strategiei Tineretului, Ministerul Tineretului și Sportului și-a asumat responsabilitatea de a promova munca de tineret inclusiv și iar principalul său instrument, în acest sens, este prin intermediul Direcțiilor Județene pentru Sport și Tineret care acordă subvenții ONG-urilor pentru proiecte de tineret (în cadrul concursurilor de proiecte). Cu toate acestea, nu se realizează o monitorizare sistematică la nivelul proiectelor finanțate, pentru a putea furniza informații și date privind rezultatele și rezultatele acestor proiecte finanțate.

Cel mai important cadru legal pentru munca de tineret pentru a încuraja incluziunea tinerilor este Legea tineretului. Mai mult decât atât, o politică importantă și un document juridic important pentru creșterea capacității publice de incluziune socială a tinerilor este legea bugetului public (legea 350/2005).

 Principalele programe incluzive pentru tineret și muncă și grupuri țintă

Cel mai important cadru politic pentru promovarea incluziunii sociale este programul de granturi al Ministerului. Realizat pe baza legii privind finanțarea bugetului public (Legea nr. 350/2005) și a unei metodologii aprobate de Ordinul Ministrului Tineretului și Sportului. programul de finanțare finanțează proiecte mici (maxim 5 500 Euro) pentru tineri ONG-urile de tineret și ONG-urile care lucrează cu tinerii, prioritare în finanțare fiind proiectele care se adresează tinerilor vulnerabili.

 

 Furnizorii de servicii de tineret în domeniul incluziunii sociale pentru tineri

Instruirea și sprijinul acordat lucrătorilor din domeniul tineretului angajați în programe de incluziune social

Principalii furnizori de servicii în domeniul incluziunii sociale pentru tineri sunt ONG-urile. Cu toate acestea, nu există o listă cu astfel de ONG-uri pentru a prezenta numele exacte al acestor furnizori. Multe dintre ele sunt mici și lucrează la nivel local.

Există două modalități de desfășurare a activităților de incluziune socială a tinerilor de către ONG-urile care desfășoară astfel de activități de tineret:

  1. Asigurarea serviciilor sociale, pe baza certificării prezentate în secțiunea 4.6 și a activităților de lucru cu tinerii în centrele rezidențiale sau nerezidențiale ale serviciilor sociale
  2. strângerea de fonduri pentru granturi pentru proiecte cu durată limitată.

Fondurile publice nu sunt alocate pentru a construi capacitatea furnizorilor de servicii de tineret pentru incluziunea socială. Fondurile sunt disponibile pentru activități, dar este nevoie de un efort de strângere de fonduri de la aceste ONG-uri.

 

Sprijin financiar

Sunt disponibile mai multe surse de finanțare pentru proiectele care au ca scop incluziunea social a tinerilor, inclusiv Fondul Social European, granturile pentru Spațiul Economic European pentru ONG-uri granturi din partea Ministerului Tineretului și Sportului. Nu există date disponibile și este imposibil să se calculeze, pe baza datelor publice, cuantumul exact al fondurilor disponibile pentru aceste proiecte sau pentru serviciile sociale destinate tinerilor în rândul serviciilor sociale generale.

Asigurarea calității

Pentru proiectele finanțate de Ministerul Tineretului și Sportului pentru lucrătorii de tineret, Ministerul Finanțelor Publice asigură un control financiar pentru cheltuieli de peste 5 500 Euro. Nu există un alt mecanism de asigurare a calității. Pentru programul de masterat pentru tinerii din cadrul Universității de Vest din Timișoara, asigurarea calității se desfășoară în conformitate cu normele speciale aplicate învățământului superior de către o agenție specială: Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior.

4.8 Dezbateri și reforme

Există două reforme în dezbaterea în domeniul incluziunii sociale, una dintre ele în mod direct în ceea ce privește tinerii și altele conexe domeniului:

  1. Dezvoltarea unui proiect de formare pentru tinerii instituționalizați – tineri cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani. Titlul proiectului este “pregătit pentru viață” și are drept scop dezvoltarea abilităților de viață pentru acești tineri vulnerabili care vor părăsi sistemul de protecție de stat în câțiva ani
  2. Crearea unui program pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială pentru a le susține financiar pentru plata chiriei atunci când împlinesc 18 ani și nu pot beneficia de cazare în facilități de stat. Programul va fi numit “prima cameră”, iar Fondul Social European va finanța programul.
  3. Unificarea celor trei prestații sociale într-o singură plată unică pentru persoanele excluse social din motive economice: ajutorul pentru incluziunea socială.

Sectiuni